Sisteme de invatamant performante

Sisteme de invatamant performante

Incepe un nou an şcolar în şcolile româneşti. Iarăşi la mijloc de septembrie – în contextul polemicilor din jurul acestei date: unii vor ca şcoala să înceapă mai repede, alţii nici nu vor să audă. Însă aceasta nu este, nici pe departe, cea mai mare problemă a sistemului românesc de educaţie. Punctele dureroase sunt subfinanţarea, lipsa de pregătire a profesorilor, lipsa de respect pentru aceştia, programa greoaie şi încărcată, ca să nu mai spunem de „balastul” inutil pe care elevii sunt nevoiţi să îl care. E suficient să aruncăm o privire spre alte sisteme de învăţământ, mai performante, din Europa sau Asia, ca să ne dăm seama cât de mult avem de muncit la acest capitol. Asta dacă vrem să ajungem acolo.

De la analfabetism la performanță

România se află mai tot timpul la coada clasamentelor atunci când vine vorba despre educaţie, despre sistemul de învăţământ, iar rezultatele examenelor naţionale vin mereu să întărească acest fapt. Recent, un amplu top mondial realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arăta chiar că ţara noastră are cel mai prost sistem de educaţie din Uniunea Europeană.

Potrivit realizatorilor studiului, educaţia românească suferă din cauza lipsei de reforme radicale şi mai ales de finanţare, de investiţii în sistem. Ţări din Asia care au început mult mai târziu decât noi, dar s-au organizat mai bine, se regăsesc acum pe primele locuri în clasamentele referitoare la educaţie. Un exemplu despre care auzim des este Singapore, o ţară cât un oraş, care a început reforma în urmă cu aproximativ 10 ani, iar acum e fruntaşă la acest capitol, ca şi la dezvoltarea economică.

Singapore înregistra în 1960 cel mai ridicat nivel de analfabetism, iar învăţământul primar a devenit obligatoriu abia în anul 2000. Oraşul-stat din Asia are 4,3 milioane de locuitori, împrăştiaţi pe circa 700 de kilometri pătraţi, pe insule. Au ajuns, însă, la una dintre cele mai mari rate de alfabetizare din Asia: 95%. Cum au reuşit? Prin prioritizarea acestui sector – investiţii masive în învățământ, în infrastructură, şi o selectare foarte atentă a profesorilor, a educatorilor.

Profesori competenți

Un alt exemplu asiatic este Japonia, ţara care de obicei apare pe locul doi în clasamentele referitoare la educaţie. Un astfel de clasament a fost realizat în 2014 de firma Pearson, care deţine Financial Times şi The Economy Group.Topul a fost realizat pe baza rezultatelor elevilor din 40 de state la testele internaţionale de cunoştinţe generale, adică la competenţe lingvistice, matematică şi ştiinţe, dar şi pe baza statisticilor referitoare la gradul de alfabetizare şi de absolvire a cursurilor de către elevi. Iar dacă pe locul doi s-a clasat Japonia, primul loc a fost ocupat de Finlanda, o ţară ce mereu apare în fruntea acestor topuri.Potrivit unei analize realizate de BBC, finlandezii preţuiesc foarte mult meseria de profesor, iar cei care şi-au asumat această meserie sunt foarte bine pregătiţi. Nimeni nu predă, nici măcar la şcoala primară, fără să aibă măcar studii de masterat. Pe lângă profesori competenţi, finlandezii au pus la punct programe educaţionale competitive şi nu sunt foarte stricţi cu programa şcolară naţională – aceasta poate fi schimbată la nivel de municipalitate sau chiar de şcoală, în funcţie de nevoile care există în comunitatea respectivă. Acest lucru este posibil tocmai pentru că există o foarte mare încredere în profesori, toată lumea este încredinţată că ei ştiu cel mai bine cum trebuie să procedeze. Mai nou, manualele școlare sunt tot mai rare, iar tabletele le-au luat locul în școli.

Accent pe profesori

Treptat, sistemul s-a schimbat și nu se mai concentrează pe examenele naţionale, ci pe învăţământul de calitate. Profesorii urmăresc să dezvolte capabilităţile elevilor, în loc să-i oblige să acumuleze foarte multă informaţie teoretică. Se străduiesc foarte mult să-i implice și să-i stimuleze pe elevi, astfel ca aceștia să nu se plictisească niciodată la ore. În acest fel, educația din China a început să apară în topurile și în analizele internaționale, precum cele realizate de Pearson – cu toate că există voci care atrag atenția că reforma s-a făcut în Shanghai, nu în întreaga țară. Oricum ar fi, cert este că s-a investit foarte mult și în infrastructură, foarte multe școli au fost reabilitate, renovate și dotate la cele mai înalte standarde.