Efectele fizice si psihice ale drogurilor

Efectele fizice si psihice ale drogurilor

Ce sunt drogurile?

Drogul este o substanta - solida, lichida sau gazoasa - care, introdusa in organism, modifica imaginea asupra propriei persoane si asupra realitatii inconjuratoare. Folosirea abuziva poate crea dependenta fizica si psihica sau tulburari grave ale activitatii mentale si ale comportamentului.
Toxicomania este intoxicatia cronica voluntara care duce la pierderea libertatii de a se abtine de la folosirea drogului.
Toxicomanul este persoana care consuma, in mod regulat, droguri pentru a obtine o stare de o anumita intensitate.
Supradoza inseamna introducerea in organism a unei cantitati de substanta mai mare decat poate suporta acesta si care poate produce moartea. Supradoza intervine:

- atunci cand consumatorul utilizeaza o doza prea puternica in raport cu cea obisnuita;
- se foloseste un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substante;
- atunci cand se continua consumul dozei uzuale in paralel cu medicatia din cura de dezintoxicare.
- sevrajul desemneaza simptomele fizice si psihice care apar atunci cand un individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scaderea accentuata a dozelor.

Caracteristicile drogurilor

a) Dependenta
b) Toleranta
a) Dependenta este nevoia toxicomanului de a-si administra droguri. Ea poate fi fizica sau psihica.
- Dependenta fizica nu se intalneste la toate tipurile de droguri. Cand apare, ea se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea utilizarii. Ea apare mai ales la derivatii opiului (heroina, morfina).
- Dependenta psihica este cea mai importanta. Ea consta in modificari de comportament si o stare mentala particulara insotita de necesitatea psihica imperioasa de a-si administra substanta periodic sau continuu pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. Este intalnita la toate tipurile de droguri.
b) Toleranta apare atunci cand organismul se obisnuieste cu prezenta unei anumite substante si se adapteaza la aceasta. Ca atare, pentru obtinerea unei anumite stari, toxicomanul trebuie sa mareasca dozele. Astfel, un toxicoman ajunge sa suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatale.

Clasificarea toxicomaniei

a) Dupa gravitatea efectelor:
1. majora - morfina, cocaina, amfetamina, alcool;
2. minora - tabagismul, cofeismul;
b) Dupa numarul drogurilor administrate:
1. monotoxicomanie - administrarea unui singur drog;
2. politoxicomanie - folosirea mai multor droguri. Este cel mai des intalnita.

Unele motive ale consumului de droguri

- Se iveste posibilitatea si tinerii pur si simplu incearca.
- Consumul de droguri poate fi vazut ca un lucru excitant si pentru care ai nevoie de curaj, si in loc sa fie opriti de prezentarea lui ca pe un pericol, se poate ca tinerii sa incerce tocmai pentru riscurile care le implica.
- Unii tineri folosesc droguri pentru a scapa de problemele zilnice (divortul parintilor, abuzul sau neglijarea in familie, la scoala sau alte situatii).
- Consumul de droguri poate fi provocat de singuratate, de sentimentul de inutilitate, de lipsa respectului de sine sau a increderii in sine.
- Din spirit de fronda.

Drogurile - intre realitate si fictiune

Majoritatea oamenilor nu sunt bine informati despre efectele diferitelor droguri. Faptul de a dispune de informatii adecvate va poate ajuta sa intelegeti corect acest fenomen si sa va formati propria opinie atunci cand discutati despre droguri cu alte persoane. Nu exista droguri puternice sau usoare, bune sau rele, ci totul depinde de ceea ce fac oamenii cu ele si de circumstantele in care sunt folosite. De exemplu, morfina este prescrisa bolnavilor de cancer care au dureri mari, fara a-i face dependenti, pe cand o doza de LSD poate provoca dereglari psihice unei persoane care are o boala mentala latenta. De aceea, nu pot fi aratate decat efectele comune ale diferitelor droguri. De asemenea, nu exista standarde pentru „controlul calitatii" drogurilor ilegale, acestea putand fi amestecate cu alte substante, in scopul cresterii profitului.

Se spune ca folosirea „recreationala" a drogurilor nu ar fi daunatoare, dar realitatea este ca toate drogurile ilegale sunt periculoase si produc modificari fizice si psihologice persoanei care recurge la ele. Folosirea prelungita a drogului mareste considerabil aceste efecte daunatoare si poate conduce la dependenta.
Se spune, de asemenea, ca marijuana nu ar fi mai rea decat alcoolul sau tutunul. In realitate insa, marijuana este foarte periculoasa intrucat ea este solubila in grasime, ceea ce inseamna ca elementele sale chimice psihoactive se fixeaza in partile grase ale corpului (de obicei creier si organe genitale). O tigareta de marijuana contine mai multi agenti producatori de cancer decat cea mai puternica tigareta de tutun.

Se spune ca doar indivizii slabi ajung dependenti de droguri, insa studiile au dovedit ca toxicomanii provin din aproape toate categoriile sociale si domeniile de activitate.
Se spune ca abuzul de droguri este „o crima fara victime" deoarece il vatama doar pe cel care le consuma, dar in realitate toxicomanul nu este singura persoana care sufera. Consecintele consumului de droguri se rasfrang si asupra familiei, a prietenilor si a intregii societati.

Clasificarea drogurilor

A. Substante care deprima activitatea sistemului nervos
1. bauturile alcoolice;
2. benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel);
3. barbituricele si alte substante utilizate ca somnifere (fenobarbital);
4. solventii si gazele inhalate (toluen, acetona, butan);
5. substante care reduc durerea - opiacee (opium, morfina, codeina, papaverina, heroina) si opioide (mialgin, fontral, metadona).
B. Substante care stimuleaza sistemul nervos
1. Cocaina
2. Cofeina
3. Tutunul
4. Amfetaminele, care au si efect halucinogen (ecstasy, pudra ingerilor);
5. Hormonii steroizi anabolizanti.
C. Substante perturbatorii ale functiilor sistemului nervos
1. LSD
2. Ciuperci halucinogene
3. Canabis

4. Mescalina

Voluntariatul

Voluntariatul

Voluntariatul este activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială; activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii cum sunt: asistența și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a mediului, social și comunitar și altele asemenea.

Ce este un voluntar?

Voluntarul este persoana fizică ce a dobândit capacitate de muncă în condițiile legislației în domeniul muncii, indiferent de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, apartenență socială, culoare, rasă, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală care desfășoară din proprie voință activități de voluntariat.

Ce avantaje îmi oferă voluntariatul?

Dacă esti tânăr: iți poți construi un CV atractiv, în care perioada de voluntariat poate fi trecută ca și experiență. Mereu întâmpini oferte de joburi care cer minim un an de experiență, nu neapărat în domeniu cât în câmpul muncii. Deci voluntariatul contează! În al doilea rând, testezi o posibilă cariera, iți faci contacte care iți pot fi folositoare în viitor. Ajuți la crearea unei comunități mai bune în care să iți placă să trăiești încă zeci de ani. Și nu în ultimul rând iți faci noi prieteni! Dacă ești șomer: stând acasă cu siguranță nu iți vei găsi locul de munca ideal! Dacă te implici în activități de voluntariat ai șansa de a acumula noi experiențe. Totodată iți creezi noi contacte care te pot duce la obținerea unui post așa cum ți-l dorești. Ai astfel ocazia de a nu “iți ieși din mână” în ceea ce privește munca, te ajută să nu te plafonezi stând în casă. 

Daca ești angajat: implicându-te într-o activitate de voluntariat poți rupe rutina activității zilnice și a monotoniei vieții cotidiene. 

Dacă sunteți o familie: puteți petrece mai mult timp împreună, iar participarea la acțiuni de voluntariat unește oamenii. Puteți da un exemplu pozitiv copiilor, aducând un mare plus educației lor. Vă puteți exprima recunoștința ca soarta v-a adus la un loc.

Motive să devii voluntar:

* pentru a câștiga experiență în vederea obținerii unui job mai bun;

* pentru a nu pierde vremea acasă;

 * pentru a-ți face noi prieteni și cunoștințe;

* pentru a învăța lucruri noi și a-ți forma deprinderi utile;

* pentru a da înapoi o parte din ceea ce ai primit de la alții;

* pentru a-ți face contacte utile;

* pentru a te simți util;

* pentru a te distra;

* pentru a face tranziția spre o nouă viața;

* pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși;

* pentru a aduce un aport comunității în care trăiești;

* pentru a-ț asuma o responsabilitate;

* pentru a face parte dintr-o echipă;

* pentru a cunoaște și/sau a înțelege mai bine problemele comunității în care trăiești.

Ce pot face ca voluntar?

Ca voluntar, poți ajuta organizația în toate acțiunile sociale sau culturale. Orice sprijin, cât de minor, aduce un aport major in atingerea obiectivelor organizației.

Astfel, poți participa la:

- consiliere și informare a publicului țintă în diferitele acțiuni sociale

- pregătirea și distribuirea unor pachete pentru beneficiarii organizației (copii, bătrâni, familii cu venituri mici sau foarte numeroase, persoane cu dizabilități)

- organizarea de evenimente (vizite oficiale, licitații, conferințe)

- campanii de promovare a sănătății (culegerea de informații despre situații deosebite din mediul sanitar, sesizarea cazurilor speciale și rezolvarea lor)

- campanii de popularizare (aducerea în vizorul persoanelor, instituțiilor și companiilor competente a obiectivelor, proiectelor și campaniilor organizației pentru a obține sprijinul acestora în realizarea lor)

- proiecte ale organizației, proiecte comunitare, proiecte de colaborare, proiecte europene etc.

Ce drepturi am ca voluntar? 

Ca voluntar beneficiezi de:

~ dreptul de a fi tratat ca fiind un coleg cu drepturi egale și nu ca mâna de lucru gratuită;

~ dreptul de a-ți fi luate in calcul preferințele personale, temperamentul, experiența de viață, studiile și experiența profesionala in acordarea sarciniCa i;

~ dreptul de a fi informat asupra aspectelor pe care le implică activitatea pentru care iți este solicitat sprijinul;

~ dreptul la supervizare – orientare din partea unei persoane cu experiență, bine informată, cu răbdare, atentă și care dispune de timp pentru a răspunde nevoilor tale ca voluntar;

~ dreptul la un loc unde sa iți desfășori activitatea;

~ dreptul de a fi promovat si a-ți fi acordată din ce in ce mai multă responsabilitate, în conformitate cu rezultatele avute;

~ dreptul de a fi ascultat și de a juca un rol in planificarea activităților, de a te simți liber să faci sugestii și de a-ți fi respectate opiniile;

~ dreptul la recunoașterea și exprimarea aprecierii pe care o meriți.

Ce responsabilități am ca voluntar?

Ca voluntar trebuie să:

~ Fii convins – cercetează-ți sentimentele și fii sigur ca vrei sa ajuți alți oameni!

~ Fii sigur – nu iți oferi serviciile până nu ești convins de valoarea a ceea ce poți face!

~ Fii loial – oferă-ți sugestiile, dar respectă regulile; nu critica ceea ce nu înțelegi!

~ Fii dispus să înveți – instruirea este esențială pentru a-ți putea desfășura activitatea în bune condiții!

~ Fii de încredere – Fă ceea ce te-ai angajat să faci și nu promite lucruri dacă nu ești sigur că le și poți înfăptui!

~ Fii un membru al echipei – integrează-te și sprijină-i pe ceilalți!

~ Spui ce gândești – întreabă ceea ce nu înțelegi; nu-ți păstra pentru tine semnele de întrebare și frustrările pentru că astfel nu te ajuți nici pe tine, nici pe ceilalți!

~ Înveți tot ce poți – Documentează-te asupra cazurilor și cauzelor pentru care luptă organizația!

~ Accepți supervizarea – Poți fi mult mai de ajutor dacă respecți sfaturile și îndrumările care ți se oferă, precum și daca privești verificarea îndeplinirii sarcinilor tale ca un ajutor și cu ca un afront sau o dovada de neîncredere.

Profesie si pasiune

Profesie si pasiune

Cel puţin măcar o dată în viaţă am vrut să ieşim în evidenţă. Fie în ochii societăţii, fie în ochii familiei,la locul de muncă sau la şcoală, ne-am dorit să fim remarcaţi. Am fost pregătiţi să facem acel ceva, să ieşim din tiparele noastre, ca să ne putem deosebi de ceilalţi. Am început să îi urmărim pe cei care au succes şi să îi copiem. Am ascultat cei mai mari oratori, şi am început să vorbim ca ei. Am ascultat cântăreţi cunoscuţi şi i-am imitat. Ne-am uitat la oamenii de afaceri şi le-am copiat planul de afacere sau modul de abordare. Am crezut că dacă ei acţionează aşa, am putea la fel de bine să o facem şi noi. Uneori, poate că am avut succes. Poate. Totuşi, nu am realizat că însăşi reuşita noastră, stă în originalitate. Cheia succesului stă aşezată în noi, trebuie doar să o găsim şi apoi să o folosim.

 Dacă încă nu ştii la ce te pricepi, dacă încă nu ţi-ai descoperit pasiunea şi oscilezi între o meserie sau alta, gândeşte-te că a sosit momentul să afli cine eşti tu şi de ce eşti pasionat.


Gândeşte-te la ce erai bun în copilărie.  Când eram copil, mie îmi plăcea să citesc. Orice prindeam în mână. Romane, cărţi de specialitate, poezii… nu conta. Ceea ce era important, era să am o carte în mână şi să mă “adâncesc” în ea. Îmi imaginam mereu că sunt personajul principal din acea carte, mă identificam cu el. Mai apoi, luam pixul în mână şi scriam. Scriam tot ce îmi trecea prin cap. Din păcate, nici o profesoară de română de-a mea nu a descoperit ascuns în mine acest talent. Altora le place să construiască. Îi vezi încă de micuţi cum zi de zi se joacă numai cu cuburile sau cu diferite obiecte din care construiesc. Sunt fel şi fel de indicii, pe care încă de mic copil le transmiţi. Aceea este pasiunea ta, iar dacă ai părinţi inteligenţi, cu siguranţă au regăsit-o în tine şi te-au ajutat să o valorifici.

Pasiunea ta, in folosul celorlalti – O pasiune incepe sa se contureze ca si profesie atunci cand aduce valoare adaugata in viata celorlalti, atunci cand viata lor devine mai usoara, mai sanatoasa, mai frumoasa, mai bogata prin ceea ce faci tu. Aceasta este modalitatea prin care pasiunea ta capata un sens, o utilitate. Iar oamenii care au nevoie de ceea ce faci tu vor fi unul dintre factorii care te va motiva sa continui.

Femei celebre din istoria Romaniei

Femei celebre din istoria Romaniei

Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptatite de istorici, cateodata neintelese si neapreciate pe deplin de contemporanii lor si nici de posteritate, personalitatile feminine de marca din istoria noastra alcatuiesc o galerie de personaje etroclita: sportive si artiste, oameni de stiinta si femei de lume, regine si literate. Inainte vreme, ceea ce retinea indeosebi atentia era caracterul insolit al purtarilor si felului de a gandi al acestor femei. Asa se face ca istoria le-a pastrat in memorie mai degraba pe cele care s-au implicat in domenii considerate multa vreme, prin traditie, “treburi de-ale barbatilor”: politica, batalii, guvernarea tarii…

Unele au facut-o ostentativ, strident, ramanand in amintire ca niste aprige - si mai degraba dezagreabile - fanatice ale unei idei sau victime ale unei obsesii. Altele au stiut sa-si joace rolul cu discretie, facand totul fara ostentatie, aducandu-si o contributie de seama la mersul istoriei, fara a soca insa opinia publica, atat de tiptil incat abia tarziu posteritatea le-a facut dreptate, recunoscandu-le insemnatatea faptelor. Iar altele n-au mai stat sa aleaga ci, impinse de forta lor launtrica, scoasa la iveala de imprejurari nebisnuite, au savarsit uimitoare acte de curaj pe care abia mai tarziu savantii le-au analizat, incercand sa le priceapa cauzele si consecintele. Dintre toate femeile care alcatuiesc aceasta galerie, iata sapte, unele foarte cunoscute, altele mai putin, multe dintre ele foarte influente la vremea lor si care ilustreaza cateva tipuri reprezentative.

Regina Elisabeta

Ii datoram acestei prime regine a Romaniei - ca si regelui Carol I, sotul ei - trecerea tarii de la statutul unui mic stat, aflat undeva, spre marginea Europei si mai aproape de portile Orientului, la cel al unui stat european, acceptat si respectat ca atare de catre puterile continentale ale vremii. La 26 de ani, printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied isi parasea caminul pentru a se stramuta in aceasta tarisoara aproape necunoscuta, ca sotie a principelui german conducator, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Se intampla in 1869, iar in 1881, odata cu alegerea lui Carol I drept rege al Romaniei, Elisabeta devenea regina. Iubitoare si protectoare a artelor, ea insasi autoare de poezii, romane si nuvele in engleza, franceza, germana, principesa - mai apoi regina - Elisabeta a fost, insa, mult mai mult decat o femeie de litere si o sotie de monarh. Lasand aspectele oficiale ale politicii - diplomatia, guvernarea, razboiul - pe seama regalului ei sot, ea si-a dus, fara ostentatie, dar cu staruinta, propriile ei campanii. Asumandu-si fara nici o ezitare latura feminina a misiunii politice cu care s-a considerat investita, a inceput o staruitoare munca de a-si face cunoscuta si admirata in Europa tara peste care domnea. A facut ceea ce ii sade bine unei regine sa faca, dar nu doar de dragul de a avea o ocupatie. S-a spus despre ea ca avea o conceptie romantica, idealista (prin asta intelegandu-se: oarecum lipsita de realism) despre frumusetile tarii si despre oamenii ei.

Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu (sau Catalina Toderoiu) e o prezenta insolita in istoria noastra, una dintre putinele femei distinse "oficial" cu renumele de eroina, printre atatea alte eroine anonime care vor fi pierit in batalii fara ca posteritatea sa le mai stie numele si faptele.Cercetas, apoi infirmiera in timpul Primului Razboi Mondial, si-a depasit conditia sub influenta unei tragice intamplari - moartea fratelui ei Nicolae, cazut pe front. Pentru el, in amintirea lui, pentru a-i onora memoria, sora l-a inlocuit, cumva, devenind si ea soldat - sau, poate, curajul pe campul de lupta era o trasatura de familie. Podul Jiului, Samboteni, Barbatesti, Tantareni, Filiasi - sunt nume ale unor locuri in care armata romana a dat, in 1916, batalii la care a luat parte si Ecaterina - pe atunci in varsta de 22 de ani. Remarcata penrtru curajul ei, decorata de regele Ferdinand, a primit, pe langa multe distinctii, gradul de sublocotenent si comanda unui pluton de infirmieri, cu care a luat parte la luptele de la Marasesti. Aici a murit, impuscata in piept, incheindu-si astfel, in chip tragic si eroic, scurta viata de femeie-ostas.

Regina Maria

Regina Maria a avut, ca si predecesoarea ei, o viata plina de preocupari personale, bine cunoscute, care ii hraneau spiritul creator si avid de frumos, dar si o viata politica, mult mai putin stiuta, insa prin care a adus un aport hotarator la istoria Romaniei. Castelul Pelisor, casa si gradinile de la Balcic, tablourile pe care le picta, povestile pe care le scria - sunt infaptuirile unei vieti de regina-artista, plina de haruri, parte dintre multele sale calitati. Dar, atunci cand, dupa Primul Razboi Mondial, negocierile Tratatului de la Paris s-au impotmolit in punctul in care urmau sa se acorde Romaniei recunoasterea si rasplata participarii la conflict, regina Maria si-a revelat si marele ei har politic, pe care il avusese mereu, dar care, pana atunci fusese tinut oarecum ascuns, in umbra celorlate preocupari, mai vizibile - de mama, sotie, persoana oficiala si artista. A plecat ea insasi la Paris, iar intrevederile cu ministrul francez Clemenceau au indreptat situatia. Prin Tratatul de la Paris, Romania si-a vazut implinite aspiratiile, iar Romania Mare isi datoreaza nasterea - poate in masura mai mare decat credem - interventiei oportune si salutare a reginei Maria.

Elena Lupescu

Elena Lupescu e una dintre acele amante regale a caror influenta a fost atat de mare incat te intrebi cum ar fi aratat istoria daca ele n-ar fi aparut, intr-o buna zi, in calea monarhului pe care l-au sedus. Viata ei insa are multe puncte intunecate, informatiile sunt neclare si contradictorii. Data la care ar fi inceput legatura ei cu regele Carol al II-lea si chiar anul nasterii sunt sursa de controverse, alimentate de informatiile contradictorii ce reies din presa contemporana lor si din cartile scrise despre ei.

 Multa vreme privita doar ca o pacoste, denigrata si urata atat de politicienii vremii, cat si de popor, ea a fost un soi de inamic public nr. 1, personajul negativ, malefic, din umbra tronului. Recent, insa, au inceput sa fie publicate si dezvaluiri ce descopera o alta fata a ei, prezentand-o, neasteptat, intr-o lumina mai buna. Ca si timpul vietii ei, e greu sa cerni adevarul de scorneli. Oricum ar fi, pare sa fi avut o fire complexa, masura a unei inteligente ascutite, care a ajutat-o sa-si croiasca drumul in viata, sa se adapteze si sa reziste in viata agitata si presarata cu intamplari dramatice a curtii regale din timpul perioadei interbelice.

Semnificatia Sarbatorilor Pascale

Semnificatia Sarbatorilor Pascale

Paştele este cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi.

La câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim (de Florii), Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. După trei zile, a înviat din morţi. Toată această succesiune de evenimente au avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.Scopul acestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi. Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele hotărâte de iconomia divină pentru mântuirea neamului omenesc, explică părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Lumanarea de Inviere

In noaptea de Inviere fiecare credincios poarta in mina o lumanare, pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului.

Oul pictat

Ouale simbolizeaza mormintul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la invierea sa din morti. De aceea, cind sparg ouale prin ciocnire, dar si cind se saluta crestinii isi spun: "Hristos a inviat! Adevarat a inviat!". Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza singele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mintuirea lumii. Exista credinta ca cei care ciocnesc se intilnesc pe lumea cealalta.
Ouale simbolizeaza si reintinerirea, primavara. In Egiptul antic, oul era simbolul legamantului vietii si reprezenta, totodata, sicriul ori camera mortuara.
In traditia populara de la noi, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, te apara de rele.

Iepurasul

Acesta este un vechi simbol german care provine de pe vremea festivalurilor pagane. El simbolizeaza fertilitatea, primavara.

Ultima saptamana a postului Pastelui este cea mai importanta perioada. Ea trebuie folosita pentru cainta si comemorare. Tot atunci sunt pregatite si bucatele de Pasti. Pana de Inviere toata casa trebuie sa fie curata si bucatele sa fie gata. In seara de Inviere, conform traditiei, toata lumea merge la biserica pentru a participa la slujba si pentru a lua lumina. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor sfintele pasti, adica paine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma. Familia se intoarce spre dimineata de la biserica si gusta mai intai ouale si pasca sfintite.

Sisteme de invatamant performante

Sisteme de invatamant performante

Incepe un nou an şcolar în şcolile româneşti. Iarăşi la mijloc de septembrie – în contextul polemicilor din jurul acestei date: unii vor ca şcoala să înceapă mai repede, alţii nici nu vor să audă. Însă aceasta nu este, nici pe departe, cea mai mare problemă a sistemului românesc de educaţie. Punctele dureroase sunt subfinanţarea, lipsa de pregătire a profesorilor, lipsa de respect pentru aceştia, programa greoaie şi încărcată, ca să nu mai spunem de „balastul” inutil pe care elevii sunt nevoiţi să îl care. E suficient să aruncăm o privire spre alte sisteme de învăţământ, mai performante, din Europa sau Asia, ca să ne dăm seama cât de mult avem de muncit la acest capitol. Asta dacă vrem să ajungem acolo.

De la analfabetism la performanță

România se află mai tot timpul la coada clasamentelor atunci când vine vorba despre educaţie, despre sistemul de învăţământ, iar rezultatele examenelor naţionale vin mereu să întărească acest fapt. Recent, un amplu top mondial realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arăta chiar că ţara noastră are cel mai prost sistem de educaţie din Uniunea Europeană.

Potrivit realizatorilor studiului, educaţia românească suferă din cauza lipsei de reforme radicale şi mai ales de finanţare, de investiţii în sistem. Ţări din Asia care au început mult mai târziu decât noi, dar s-au organizat mai bine, se regăsesc acum pe primele locuri în clasamentele referitoare la educaţie. Un exemplu despre care auzim des este Singapore, o ţară cât un oraş, care a început reforma în urmă cu aproximativ 10 ani, iar acum e fruntaşă la acest capitol, ca şi la dezvoltarea economică.

Singapore înregistra în 1960 cel mai ridicat nivel de analfabetism, iar învăţământul primar a devenit obligatoriu abia în anul 2000. Oraşul-stat din Asia are 4,3 milioane de locuitori, împrăştiaţi pe circa 700 de kilometri pătraţi, pe insule. Au ajuns, însă, la una dintre cele mai mari rate de alfabetizare din Asia: 95%. Cum au reuşit? Prin prioritizarea acestui sector – investiţii masive în învățământ, în infrastructură, şi o selectare foarte atentă a profesorilor, a educatorilor.

Profesori competenți

Un alt exemplu asiatic este Japonia, ţara care de obicei apare pe locul doi în clasamentele referitoare la educaţie. Un astfel de clasament a fost realizat în 2014 de firma Pearson, care deţine Financial Times şi The Economy Group.Topul a fost realizat pe baza rezultatelor elevilor din 40 de state la testele internaţionale de cunoştinţe generale, adică la competenţe lingvistice, matematică şi ştiinţe, dar şi pe baza statisticilor referitoare la gradul de alfabetizare şi de absolvire a cursurilor de către elevi. Iar dacă pe locul doi s-a clasat Japonia, primul loc a fost ocupat de Finlanda, o ţară ce mereu apare în fruntea acestor topuri.Potrivit unei analize realizate de BBC, finlandezii preţuiesc foarte mult meseria de profesor, iar cei care şi-au asumat această meserie sunt foarte bine pregătiţi. Nimeni nu predă, nici măcar la şcoala primară, fără să aibă măcar studii de masterat. Pe lângă profesori competenţi, finlandezii au pus la punct programe educaţionale competitive şi nu sunt foarte stricţi cu programa şcolară naţională – aceasta poate fi schimbată la nivel de municipalitate sau chiar de şcoală, în funcţie de nevoile care există în comunitatea respectivă. Acest lucru este posibil tocmai pentru că există o foarte mare încredere în profesori, toată lumea este încredinţată că ei ştiu cel mai bine cum trebuie să procedeze. Mai nou, manualele școlare sunt tot mai rare, iar tabletele le-au luat locul în școli.

Accent pe profesori

Treptat, sistemul s-a schimbat și nu se mai concentrează pe examenele naţionale, ci pe învăţământul de calitate. Profesorii urmăresc să dezvolte capabilităţile elevilor, în loc să-i oblige să acumuleze foarte multă informaţie teoretică. Se străduiesc foarte mult să-i implice și să-i stimuleze pe elevi, astfel ca aceștia să nu se plictisească niciodată la ore. În acest fel, educația din China a început să apară în topurile și în analizele internaționale, precum cele realizate de Pearson – cu toate că există voci care atrag atenția că reforma s-a făcut în Shanghai, nu în întreaga țară. Oricum ar fi, cert este că s-a investit foarte mult și în infrastructură, foarte multe școli au fost reabilitate, renovate și dotate la cele mai înalte standarde.

Internetul,intre beneficii si riscuri

Internetul,intre beneficii si riscuri

Internetul a devenit parte integrantă a vieţii copiilor şi tinerilor, acesta fiind un extraordinar mediu educativ şi informativ. Bilioane de pagini de informaţie disponibile, o incredibilă bază de date pe diverse domenii şi comunicarea rapidă la distanţă sînt doar cîteva din avantajele internetului.

Problemele semnalate cel mai des vizează hărţuirea şi abuzul pe Internet sub toate formele sale – agresiunea verbală, calomnierea, furtul de date personale, infectarea calculatorului cu viruşi, dependenţa de calculator – se precizează în comunicat.

În acest sens, părinţilor li se recomandă: să supravegheze activitatea copiilor pe Internet; să instaleze instrumente de filtrare a Internetului, ca măsuri suplimentare de supraveghere; să-şi încurajeze copiii să le spună dacă cineva din mediul online îi face să se simtă inconfortabil ori le provoacă teamă; să-şi înveţe copiii ce înseamnă autoprotecţia pe Internet; să-şi încurajeze copiii să aibă un comportament responsabil, cuviincios, inclusiv pe Internet, să nu transmită vulgarităţi, ameninţări sau injurii; să nu restricţioneze excesiv şi fără justificare accesul copiilor la calculator şi pe Internet.

În ceea ce-i priveşte pe copii, acestora li se recomandă: să nu ofere persoanelor întîlnite pe Internet informaţii personale, despre ei sau despre familiile lor; să nu se întîlnească cu o persoană cunoscută pe Internet fără să-şi anunţe părinţii; să evite să posteze pe Internet fotografii care îi surprind în ipostaze indecente; să nu uite că nu tot ceea ce citesc sau văd pe Internet este adevărat.

Avantaje si dezavantaje ale internetului

Pericolele internetului pot fi de două feluri: pericole/riscuri pe care le putem evita, și pericole/riscuri pe care nu prea le putem evita dacă folosim internetul (de exemplu nu putem renunța la folosirea mail-urilor deși este evident că nu există o siguranță de 100% a informațiilor personale din contul nostru de mail). Indiferent care este cazul, este foarte important să înțelegem care sunt toate aceste pericole, să le conștientizăm, și să ni se aprindă undeva în cap o luminiță roșie  de fiecare dată când suntem pe cale de a ne expune la un risc/pericol pe care n-ar trebui să ni-l asumăm, astfel încât navigarea pe internet să fie cât mai sigură. Iată în continuare care sunt, după părerea mea, principalele probleme, riscuri și pericole legate de internet:

Dezavantaje internet 

INTERNETUL NU ESTE ÎNCĂ GRATUIT. AR TREBUI SĂ FIE. Deși costul unui abonament lunar este destul de redus (în jur de 10 euro), foarte mulți români nu și-l pot permite. Ca să nu mai vorbim de popoare și mai sărace decât al nostru… Toți acești oameni sunt privați de toate avantajele internetului, din cauză că nu-și permit să plătească lunar pentru a-l accesa. Aceasta este o problemă a internetului, faptul că nu este accesibil oricui.

ACCESUL LA INTERNET ESTE PERMIS ORICUI, indiferent de vârstă, indiferent de pricepere și experiență în domeniul informatic. Astfel, oricine poate intra pe internet (nicio problemă până aici), însă și oricine poate dăuna internetului, în diferite moduri explicate ). Internetul este de cele mai multe ori ”poluat” de următoarele categorii de persoane: copii/tineri nu foarte inteligenți (care publică informații false sau cretine, promovează imbecilitatea și incultura etc); adulți care nu prea înțeleg cum funcționează internetul, persoane de rea-credință (care încearcă să prostească, să manipuleze, prin publicarea de informații false, neadevărate, minciuni, prin țepe economice și în alte moduri) etc etc etc; Pentru a reduce acest fenomen de ”poluare” a internetului consider că ar trebui instituită legal obligativitatea absolvirii unui curs general de utilizare a internetului, care să prezinte viitorilor ”internauți”(nu-mi place cuvântul ăsta deloc), cum anume funcționează internetul, cum trebuie lucrat cu el, care sunt pericolele etc. Astfel s-ar reduce o parte dintre informaţiile de proastă calitate care există astăzi pe internet.

CALITATEA și VERIDICITATEA INFORMAȚIILOR DE PE INTERNET ESTE NESIGURĂ. Pentru că oricine are acces la internet, oricine poate posta informații pe internet, oricine poate spune neadevăruri, poate dezinforma, sau poate minți pe internet. Astfel, utilizatorii de bună credință se confruntă cu problema selectării informației de bună calitate, dintr-un ocean de informații amestecate. Acest lucru consumă timp, iar foarte mulți oameni, din cauza unei educații precare în acest domeniu, nu înțeleg cum funcționează lumea, internetul, și nu sunt în stare să distingă între adevăr și minciună. Astfel, vor lua de bune toate informațiile pe care le vor găsi pe internet, și în loc să se informeze, se vor dezinforma, și vor fi în eroare. Faptul că găsiți o informație pe un site de știri, sau pe un ziar online, nu vă garantează corectitudinea și calitatea informației. Există siteuri pentru care lucrează oameni competenți și de bună credință, dar există și siteuri pentru care lucrează incompetenți, corupți, mincinoși, manipulatori, oameni de rea credință, nepricepuți etc. Trebuie să învățați să distingeți între informațiile de bună calitate și informațile de proastă calitate, în funcție de UNDE sunt găsite informațiile pe internet, și CINE le-a postat (trebuie analizat un pic întreg contextul politico-administrativo-mediatic bla bla – de exemplu: cele mai multe informații de pe siteurile evz.ro, hotnews.ro, și multe altele sunt manipulări băsiste, pentru că acele publicații sunt băsiste) (cine nu știe ce înseamnă manipulare băsistă, ziar băsist ar trebui să afle…îl privește și pe el).

Avantaje internet

Acces foarte rapid și facil (de regulă) la toate avantajele internetului, la un PREȚ RELATIV MIC: în jur de 10 euro pe lună, în funcție de abonament. Internetul oferă:

Tot felul de INFORMAȚII, DIN TOATE DOMENIILE (politica, administrație, sport, agricultură, vreme, informații juridice – legi, hotărâri etc) prezentate sub tot felul de forme: știri, articole, imagini, videoclipuri etc. Te poți abona gratuit la tot felul de newslettere, prin care vei primi pe mail doar informațiile din domeniile care te interesează. Bogăția informațiilor care există pe internet te poate ajuta să-ți formezi păreri într-o mai bună cunoștință de cauză, și să acționezi în consecință. Un om informat este un om mai bogat (cel puțin spiritual).

MERSUL TRENURILOR și altor mijloace de transport (autobuze, autocare, microbuze, avioane etc)

ȘTIRI

ÎNFORMAȚII DE INTERES PUBLIC (care sunt publicate pe internet)

STAREA VREMII (meteo)

COMUNICARE cu instituțiile publice și companii private (găsirea numerelor de telefon și fax, posibilitate de comunicare prin mail – poștă electronică etc)

COMUNICARE rapidă și facilă cu oameni de oriunde de pe glob (SOCIALIZARE), prin: MAIL, siteuri de socializare, messenger, skype etc; există posibilitatea de a vorbi ca la telefon,gratuit;  comunicare cu rude și prieteni, comunicare cu colegi de școală/facultate/serviciu, comunicare cu profesori etc

Acces la CURSURI ONLINE (unele gratuite), și alte informații/documente utile în pregătirea profesională și carieră (valabil în perioada şcolii, liceului, facultăţii, serviciului şi tot restul vieţii)

Căutarea şi găsirea unui serviciu

Posibilitatea de a lucra de acasă