8 Martie

8 Martie

Ziua de 8 Martie este recunoscuta pe intreg Mapamondul ca sarbatoarea internationala a femeii. Luna martie este prima luna a primaverii cand toata natura renaste si razele soarelui incepe sa ne mangaie usor. Pura coincidenta sau nu, in acesta luna se sarbatoreste pe langa martisor si ziua femeii, a mamelor. Femeia este cea mai importanta fiinta din lume, mama si iubita, elemente fara de care intregul univers nu ar exista. 

Ziua mamei se sarbatorea inca de pe vremea zeilor din Olimp cand exista un festival dedicat mamei tuturor zeilor si zeitelor pe nume Rhea in Grecia Antica. In 1910, la Copenhaga apare pentru prima data ideea zilei femeii cand se sarbatorea miscarea femeilor pentru egalitate in drepturi si egalitate de sanse . 7 ani mai tarziu se naste si ziua de 8 Martie cu prilejul grevei muncitoarelor din Sankt Petersburg . Ziua femeii a fost recunoscuta ca sarbatoare internationala in 1977, devenind o traditie in majoritatea tarilor din Europa si in SUA, fiecare sarbatorind-o asa cum o simte. Ziua de 8 Martie este pe plan international Ziua Femeilor Militante, a celor datorita carora noi, femeile, avem drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educatie, la divort, la asistenta medicala , la contraceptie. Dreptul de a alege si de a spune Nu! Una dintre aceste tari este Anglia, unde pe 8 Martie au loc marsuri si intruniri in memoria acestor Femei.

Orice femeie asteapta cu nerabdare ziua femeii, zi in care isi doreste sa fie rasfatata atat de iubit, sot, cat si de copii, rude si chiar colegi. Este ziua in care femeia este sau ar trebui sa fie ridicata pe piedestalul unei regine, sa primeasca flori in semn de respect si multumire. Democratia si tranzactia au facut ca pretentiile sa creasca. Si de la flori s-a ajuns la cadouri cat mai costisitoare si mai extravagante: bijuterii, parfumuri, excursii si sejururi in strainatate prin care barbatii incearca sa-si exprime dragostea fata de femeia din viata lor. Mai mult, emanciparea si independenta financiara a femeilor au impus ca „moda" de ziua femeii, participarea la spectacole de striptease masculin sau la „petreceri intre fete". Ceea ce mi se pare un pic ciudat este faptul ca ziua femeii este sarbatorita numai intre doamne, barbatii fiind exclusi. Totusi, daca ne gandim, numai alaturi de ei ne putem simti femei si deveni mame, intr-un cuvant sa ne implinim menirea nostra pe acesta lume. Caci, ce poate fi mai inaltator decat sa urmaresti fiecare etapa a evolutiei, sa vezi cum viata se dezvolta si cum o mica particica din tine devine un propriu univers. 

De ziua mamei pe pamant

Propune si tu

Explozie de flori si aripi,

De ziua mamei-i pe pamant

Si cerul tot se lumineaza

De la imagini la cuvant.

Eu, cum sunt mic, ii daruiesc

De ziua ei, a mamei mele,

Sarutul cald, stransul la piept,

Si un imens covor de stele! 

Dragobete

Dragobete

Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, Ziua Îndrăgostiţilor, în calendarul popular. În jurul tradiţiei Dragobetelui s-au adunat mai multe poveşti şi legende. În vechime, în această zi, se organizau şezători, cu cântec şi joc. Cei care îşi găseau perechea în această zi rămâneau împreună tot anul, iar cei care nu aveau un partener urmau să rămână singuri până la următorul Dragobete.

Data la care se sărbătoreşte este diferită în funcţie de zonă, în zilele de 24 februarie, 1, 3 sau 25 martie. În tradiţia populară, Dragobetelui i se mai spune şi “Cap de primăvară” pentru că în această perioadă iarna ia sfârşit şi întreaga natură se trezeşte din nou la viaţă.

Păsările încep construcţia cuiburilor şi se pregătesc pentru ritualul împerecherii. Din lumea animală, sărbătoarea a fost transpusă şi la oameni, devenind o tradiţie a erotismului, a măritişului fetelor şi a însurătorii flăcăilor.

Dragobetele este personificat în “zân” datorită numelui care semnifică întruchiparea unei făpturi dragi mitico-erotice, fie ca fiul Babei Dochia, ceea ce presupune o posibilă varietate mitică anterioară a numelui.

În general, Dragobetele este descris ca un flăcău tânăr, voinic şi frumos care inspiră fetelor şi femeilor încredere şi dragoste, devenind un protector al îndrăgostiţilor. Acesta este comparat cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă, sau cu zeul iubirii din mitologia romană, Cupidon.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, după cum se precizează în volumul Tradiții și obiceiuri românești, coordonat de editura Flacăra. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemenea lui Cupidon al romanilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet.

În jurul acestei sărbători, există o mulţime ritualuri şi tradiţii. Fetele şi băieţii merg la pădure să culeagă ghiocei şi să ia apă din zăpada netopită, gospodinele aruncă boabe de mei, orz şi secară pe acoperişul caselor pentru hrana păsărilor cerului, iar tinerii îmbrăcaţi de sărbătoare se strâng pe dealurile din preajma satelor pentru a strânge ghiocei şi vreascuri pentru aprinderea focului, în jurul căruia se aşezau şi discutau. Toate aceste ritualuri se respectă în funcţie de zonă şi de tradiţie.

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!”

Prietenie adevărată-subiect la alegere

Prietenie adevărată

Daca ar fi sa ne gandim la definitia prieteniei, aceasta inseamna o relatie afectiva si de cooperare intre doua sau mai multe persoane ce implica suport reciproc, incredere reciproca, loialitate, iubire, intelegere si empatie, dar si multe alte calitati (dorinta de bine pentru celalalt, simpatie, onestitate, posibilitatea de confesiune in fata celuilalt, posibilitatea de a cere ajutor in situatii de cumpana, dar si bucurie in prezenta celeilalte persoane) care fac ca legatura dintre acele persoane sa fie unica si plina de frumusete.

Din punctul meu de vedere, pentru ca aceste calitati sa fie prezente intr-o relatie de prietenie, este nevoie de un ingredient extrem de important: cunoasterea celuilalt in profunzime. Atat timp cat nu cunoastem suficient de mult persoana de langa noi, cu greu vom reusi sa integram aceste lucruri.

Eu consider ca tocmai in momentele critice sau mai putin placute se vede cine este cu adevarat prieten si aici intervine capacitatea de a fi alaturi de celalalt, de a-l intelege si de a-l putea ajuta pentru a depasi momentul.

Pentru ca o prietenie sa fie de calitate, e important ca fiecare sa contribuie cu ce are mai bun si sa-l completeze pe celalalt si astfel “produsul” va fi unul reusit. De asemenea, un lucru foarte important pentru o prietenie adevarata este renuntarea la dependenta. Fiecare are nevoie de momentul sau, de intimitatea sa si de ritmul propriu pentru a actiona. In prietenie, aceste lucruri sunt adesea omise.

Oamenii considera ca prietenii trebuie sa impartaseasca cu ei tot si, mai mult decat atat, sa fie primii care afla. Total gresit! Aceasta nevoie de dependenta nu va duce decat la frustrare, suparare si o relatie superficiala.

Pentru o relatie profunda nu e necesar sa se petreaca foarte mult timp impreuna, ci de calitate. Un prieten adevarat va fi prezent mereu in inima ta, chiar daca nu poate fi prezent si fizic si vei putea sa vorbesti cu el si sa-i simti caldura chiar si de la distanta